Un studiu realizat de Zoom, anul acesta, arată că 64% dintre angajați spun că organizația lor operează în model hibrid. În România, un articol din octombrie 2025 indică faptul că în primele 9 luni ale anului mai puţin de 4% dintre joburi ofereau regim exclusiv remote, ceea ce sugerează o tendinţă către revenirea la birou sau un mix între birou și remote.
Unde a apărut prima dată conceptul de muncă hibrid
Rădăcinile muncii hibride apar în anii 1970 în Statele Unite, în special în California. Acolo a început fenomenul numit telecommuting, o idee propusă de Jack Nilles, un inginer și fost cercetător NASA. În 1973, el a propus ideea ca munca să călătorească spre angajat, nu angajatul spre muncă. El își imagina o lume în care munca merge spre om, nu omul spre muncă. La momentul respectiv era un concept aproape science-fiction, a deschis discuția despre flexibilitatea locului de muncă.
În anii 1980, odată cu apariția computerelor personale, câteva companii din SUA au început mici programe pilot de lucru de acasă. Nu era încă vorba despre un model hibrid propriu-zis, dar se clădea fundația pentru o schimbare care avea să vină mult mai târziu. Internetul comercial din anii 1990 a schimbat însă dinamica. Emailul, primele instrumente digitale și conectivitatea în creștere au făcut colaborarea la distanță mai accesibilă, deși telemunca era privită în continuare ca un beneficiu rar, rezervat anumitor roluri.
În anii 2000, apariția laptopurilor, extinderea rețelelor Wi-Fi și ritmul tot mai alert al globalizării au dus la primele forme reale de lucru flexibil. Companiile de tehnologie au început să permită angajaților să lucreze din alte locații atunci când nu era necesară prezența fizică. Munca hibridă era încă un concept nedefinit, dar tot mai prezent în cultura organizațională a secolului nou.
După 2010, a fost rafinat și mai mult modul de lucru. Serviciile cloud, platformele de colaborare și explozia spațiilor de coworking au schimbat felul în care oamenii se raportau la birou. Angajații au început să ceară flexibilitate, iar companiile au început să o considere un avantaj competitiv. Chiar și așa, munca hibridă rămânea o opțiune pentru vizionari, nu o regulă.
Marele shift spre muncă remote și hibrid din 2020
Schimbarea majoră a venit în 2020, când pandemia a transformat telemunca într-o practică globală aproape peste noapte. În Europa, înainte de pandemia de COVID-19, doar 7,9% din forţa de muncă lucra permanent de acasă.
Odată cu mutarea forțată a biroului în spațiul domestic, companiile au descoperit că activitatea poate continua, uneori chiar mai eficient decât înainte. Iar când restricțiile au permis revenirea la birou, foarte puțini angajați și-au mai dorit un model 100% tradițional. Așa a apărut munca hibridă în forma ei actuală, ca un compromis modern între flexibilitate și colaborare directă.
Astăzi, munca hibridă a devenit norma în multe organizații. Companiile își regândesc spațiile, reduc costurile fixe și creează politici interne care îmbină prezența fizică la birou cu libertatea de a lucra de oriunde. Modelul continuă să evolueze, dar rădăcinile lui sunt clare: tehnologia, nevoile sociale și evenimentele globale au împins lumea profesională spre un mod de lucru care pare să rămână pentru mult timp de acum înainte.
Muncă hibrid sau 100% la birou?
Conform unui sondaj realizat de Genesis Property în România, companie fondată de antreprenorul Liviu Tudor, aproximativ 45% dintre angajați au revenit deja integral la birou, iar majoritatea, peste 39%, preferă să lucreze cel puțin trei zile pe săptămână la sediu. Studiul mai relevă că spaţiul fizic de birou continuă să fie perceput ca un pilon important pentru productivitate, dezvoltare profesională şi bunăstare, în ciuda ascensiunii muncii de la distanță.
